CRIZA CONCEPŢIEI DESPRE CRIZĂ ŞI CRIZELE GLOBALE POSIBILE

Exista o normalitate a crizei care face ca insusi conceptul de criza sa fie, in ochii celor care privesc fenomenele politice sociale de la distanta si fara a fi prea atinsi de ele, relativizat. Atunci cand incape pe mana istoricilor sau – in zilele noastre – a interpretilor (indiferent de culoarea lor politica si de perspectiva metodologica a analizelor) situatiei lumii contemporane, tentatia simplificarii didactice duce adeseori la definirea unor fenomene complexe in culori contrastante: alb si negru. Extrapolarea “culorii fenomenelor” dintr-o contextualitate complexa duce de cele mai multe ori la ignorarea fundalului pe care se petrec, a zonelor gri din acesta, al asa numitei “normalitati” in care, de regula, isi are radacinile criza: pata de negru contrapusa albului – simbol (de prea multe ori iluzoriu) al stabilitatii si pacifismului. Ignorarea cadrului in care se petrece criza face ca notiunii respective sa i se atribuie conotatii largi, elastice, ceea ce nu poate genera decat confuzie in ce priveste ideea pe care ne-o putem face despre normalitate. Analistii politici din diferite tari – in special occidentale – denumesc sistematic, de pilda, momentele de tensiune intre Israel si palestinieni, sau intre Israel si unele tari arabe si nearabe (precum Iranul) din aria Orientului Apropiat si Mijlociu, precum “momente de criza”. In criza ar fi reintrat relatiile Israelului cu lumea musulmana in urma recentei interventii impotriva militiilor Hezbollah din Liban. Fireste, comunitatea internationala vrea sa “stinga criza” si atunci se pune pe picioare o armata de pompieri sub drapelele O.N.U. Rezultatul “convingatoarei” sale viitoare prezente in Liban consta pana acum in faptul ca premierul Olmert a hotarat sa intareasca>>> continuarea aici >>>

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: