“CONTRAREVOLUŢIA REVOLUŢIONARĂ”

In numele presupusei sale diversitati in “lagarul socialist”, intemeiata in principal pe amintirea evenimentelor din toamna lui 1956 si pe cruzimea represiunii de atunci si mai putin pe metabolizarea semnificatiei istorice a participarii consecvente a acesteia, pana la deznodamantul final, la razboiul impotriva aceleiasi civilizatii occidentale dus de Germania nazista si a aventurilor sovietice de tip invadarea Cehoslovaciei in 1968, Ungaria a devenit, dupa implozia sistemului “socialismului real”, un fel de copil rasfatat al democratiilor occidentale. Strategi, care in ultimele decenii au excelat prin confundarea intre ele a capitalelor statelor din Europa Centrala si de Rasarit, au atribuit Ungariei o functie de “demolatoare de sistem” – referinta priveste, evident, sistemul social-politic al statelor participante la tratatul de la Varsovia – si de purtatoare a germenilor democratiei capitaliste intr-o arie geografica in care micro-entitati demografice au fost adeseaori agitate de porniri mini-imperiale (Austria, Ungaria, Serbia etc). Ca atare, Ungaria a fost luata in brate si purtata cu grija in N.A.T.O. in 1999 si in U.E. in 2004, sperandu-se ca rabufnirile de tip nationalist-populist din anii ‘90 – de care nu sunt straini instigatorii de acum ai manifestarilor de strada – vor fi temperate de “evolutii europene” ulterioare. Eram elev in primul an de liceu in toamna lui 1956 cand s-a dezlantuit furia multimii la Budapesta. Imi amintesc foarte bine faptul ca mijloacele de comunicare de masa din Romania timpului au avut o oarecare dificultate in a-i defini natura. Din momentul in care in Uniunea Sovietica s-au luat decizii – informate fiind, in consecinta, “partidele fratesti” – in legatura cu modul in care se va interveni, cat si in>>> continuarea aici >>>

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: